De patru ani, România are printre cele mai mari creşteri economice din Europa fără dezechilibre macro importante, dar percepţia pieţelor externe, a analiştilor şi agenţiilor de rating este la polul opus.
De fapt pieţele, cele care dau tonul pentru situaţia economică şi chiar politică a unei ţări prin modul cum cotează CDS-ul (probabilitatea unei ţări de a intra în insolvenţă), dobânzile la euro şi la lei la care se împrumută România sau cursul valutar. Aici ar mai intra şi piaţa bursieră, dar bursa de la Bucureşti este mult prea mică şi nelichidă pentru a intra în ecuaţie. Această percepţie a pieţelor este dată de analişti, agenţii de rating, ziarişti, multinaţionale, ambasade, FMI, Banca Mondială şi ceilalţi mari creditori.
Gradul de încredere a acestora în PSD, în guvernarea PSD nu este deloc la nivelul rezultatelor economice atât macro, cât şi la nivelul companiilor înregistrate de România în ultimul an. Sunt ţări care “ar muri” pentru aceste rezultate dar care nu le au, dar în schimb au o imagine mult mai bună.
Din corupţie nimeni nu ne scoate.
În T2, România a avut cea mai mare creştere economică din UE, trimestrul doi la trimestrul întâi, dar principalul articol din Financial Times despre România, cel mai important ziar economic din Europa, a fost legat de corupţie, statul de drept, justiţie, Kovesi, condamnările lui Dragnea, protestele şi violenţele de la ultimul miting. De premierul Viorica Dăncilă nu se aminteşte nimic, ca şi cum nu ar exista. “Spectre of corruption heightens EU fears over rule of law in Romania”, scrie Tony Barber, unul dintre cei mai importanţi analişti pentru Europa Centrală şi de Est de la Financial Times.
Iohannis are o percepţie extraordinară în afară, deşi în România este mut. „Klaus Iohannis, Romania’s president, admired in western Europe for his courage in speaking up for the rule of law.”
Din punct de vedere economic, România merge cu o creştere ecoomică de 4%, care nu este rea deloc. Totuşi, analiştii amendează această creştere economică, amintind că este sub creşterea economică programată de guvernul PSD la începutul anului, de peste 5%.
Această creştere economică, chiar şi de 4%, care nu este o cifră mică, nu vine în totalitate numai din consum, din creşteri salariale - considerate de analişti fără productivitate -, ci şi din industrie sau IT.
România a avut una dintre cele mai mari creşteri pe industrie din Europa anul trecut (este bine să amintim că ponderea industriei în România este de 25% în economie, faţă de o medie de 17-18% în UE), iar în ultimele luni ale anului ritmul de creştere a accelerat pe baza comenzilor externe.
Dacă România ar avea forţă de muncă suficientă, investiţiile industriale ar exploda. Dacă te uiţi la rezultatele economice obţinute de multinaţionale, România este un adevărat rai, cu marje duble faţă de pieţele de bază şi cu o percepţie în continuare favorabilă investiţiilor străine.
Deficitul comercial în creştere, pentru că mâncăm mai mult din import şi ne plac maşinile străine, este acoperit de exportul de servicii din transport (trăiască camioanele şi şoferii români) şi din IT.
Inflaţia, un indicator pentru care am fost arătaţi cu degetul (am urcat până la 5%, dar acum am coborât la 4,6% pe an), nu este nici pe departe la nivelul Turciei, acolo unde creşterea preţurilor a depăşit 16% pe an.
Creşterea dobânzilor la lei s-a oprit la 3,5%, iar cursul valutar leu/euro a fost extrem de stabil. În Turcia lira turcească a căzut cu 40% de la începutul anului.
Pieţele externe se uită la deficitul bugetar al României, care nu este nici 6%, nici 5% din PIB, ci se învârte în jurul a 3%. Orice depăşire a lui cu “zero şi ceva” va fi taxată de analişti ca şi cum s-ar prăbuşi România.
Degeaba a superperformat România în 2017 cu o creştere economică de 6,9% când toată lumea se aştepta la cel mult 5%. Niciunui analist nu-i place să fie contrazis.
Acum când România are o creştere economică de 4%, iar guvernul îşi propusese peste 5% şi este puţin probabil să mai poată să atingă această cifră, penalizarea pieţelor intervine imediat: această creştere economică de 4% este, de fapt, o scădere, aşa este mesajul transmis.
Deşi a supralivrat atât din punct de vedere macro, cât şi al politicii fiscale, PSD plăteşte pentru trecut şi pentru ceea ce nu va putea să livreze în continuare.
Pieţelor, analiştilor, agenţiilor de rating nu le plac surprizele, aici incluzând şi supraperformanţa.
Vorba lui Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, mai bine să ai o creştere economică constantă, de 3-4-5%, decât salturi de 6-7%, care apoi pot fi urmate de o scădere a creşterii economice spre 3-4%. Nu contează că per total ai o creştere economică mai mare ci contează, ca percepţie, dacă în fiecare an ai reuşit să livrezi aceleaşi cifre, fără surprize nici într-un sens pozitiv, nici într-unul negativ. Exact cum este la bursă atunci când companiile îşi anunţă trimestrial rezultatele financiare. Dacă ai o creştere modestă, mediocră, dar sigură, analiştii îţi dau un rating mai bun, te apreciază mai bine şi au o percepţie mai bună despre tine, decât dacă livrezi suprapefromanţă urmată de scădere.
Jack Welch, legendarul CEO al General Electric, a fost declarat cel mai mare manager al Americii al secolului trecut pentru că, în cei 20 de ani în care a condus compania, a livrat pieţelor rezultatele pe care a spus că le livrează, modeste şi mediocre. Şi pentru că se ţinea întotdeauna de cuvânt, pieţele l-au iubit întotdeauna şi au pompat în preţul acţiunilor.
Acum nu mai contează că General Electric este într-o dezintegrare totală iar multe dintre decizii, şi ale lui, s-au dovedit catastrofale peste ani.
Ceea ce nu înţelege PSD, indiferent de liderii care au fost la putere, este că pieţelor, analiştilor nu le place să fie contrazişi. Dacă un analist crede că potenţialul României este de 3%, maxim 4%, orice creştere peste acest nivel o consideră supraîncălzire, începutul unei crize şi de-abia aşteaptă să aibă dreptate. Indiferent că această dreptate va veni peste trei sau patru ani, perioadă în care creşterea economică a fost peste estimările lui, el tot va avea dreptate!
Toate pieţele aşteaptă ca PSD să livreze mai puţin decât a spus pentru a înroşi ecranele calculatoarelor.
Al doilea subiect pentru care guvernul PSD este penalizat extern ţine de Pilonul II de pensii. În acest sistem se vor strânge foarte, foarte, foarte mulţi bani în câteva decenii, iar fondurile de pensii sunt cei mai mari investitori pe pieţele financiare. Toată lumea vrea să le vândă ceva, iar fiecare listare la bursă, fiecare vânzare de obligaţiuni sau alte titluri financiare este legată de faptul că fondurile de pensii vor fi principalii cumpărători sau cumpărătorii de urgenţă atunci când pieţele intră în criză.
În România s-au strâns deja în Pilonul II 10 miliarde de euro, iar lunar intră peste 150 de milioane de euro, bani care sunt plasaţi în titluri de stat sau pe bursă.
Dacă PSD vrea să scoată Pilonul II pentru a acoperi deficitul de la Pilonul I, este ca şi cum ar avea loc o naţionalizare. În acest caz, pe lângă stigmatul de corupţi, de condamnaţi penal, PSD şi liderii acestuia până la “a şaptea spiţă” vor purta şi această povară a naţionalizării.
Nu contează că Pilonul II are la bază o concepţie socialist-capitalistă, respectiv să administrezi nişte bani care sunt daţi obligatoriu prin lege şi nu prin voinţa directă a fiecăruia.
A treia percepţie este legată de gazele lacrimogene şi de bătaia furnizată de jandarmi, aflaţi în subordinea directă a guvernului prin Ministerrul Internelor. Protestele din Bucureşti nu sunt deloc diferite faţă de cele din alte capitale vestice, acolo unde confruntările între forţele de ordine şi manifestanţi sunt mult mai dure.
Gazele lacrimogene şi reacţia oamenilor de Facebook, principalul mijloc de răspândire a ştirilor şi a pozelor, contează mult mai mult în afară decât crede PSD. Cea mai bună dovadă este legată de articolele externe.
Degeaba cere Cristian Socol, profesor la ASE şi unul dintre cei care stau în spatele programului economic de guvernare al PSD, agenţiilor de rating să îmbunătăţească calificativele României pe baza rezultatelor economice, când ştirile despre România sunt legate numai de corupţie, darea afară a lui Kovesi şi gazele din Piaţa Victoriei.
Orice cifră economică este strâns legată de aceste lucruri, iar România este penalizată din plin.
Socol spune: Creşterea cumulată a PIB real în perioada 2012-2017 a fost de 26% în cazul României, aproape dublă faţă de Bulgaria, Ungaria, Republica Cehă şi de 6 ori mai mare faţă de cea a Sloveniei. În schimb, ratingul României a rămas constant.
Reevaluarea României. Curaj Standard & Poor`s, Fitch şi Moody`s!
El adaugă: Mai mult, analiza PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare faţă de media UE egal 100 arată că România a făcut cel mai mare salt în perioada 2012-2017.
Gazele din Piaţa Victoriei sunt mai puternice decât datele economice.
