Daca va regasiti in povestea de mai jos, veti aprecia mai mult propria munca si a celor care muncesc mai mult decat altii.
Pe scurt... Tatal meu a fost internat acum peste zece ani intr-o rezerva la Spitalul Municipal. Am platit peste 180 euro/zi, la spitalul de stat. Mi s-a parut normal. Conditii bune, tratament special. Nu mi s-a cerut spaga, medicii au fost ireprosabili. Acum 7 ani am fost la un consult intr-o clinica privata, din Bucuresti. Pentru ca ceva era dubios, am cautat o a doua opinie la Viena. Stiti voi, capitala valsului, calea medicala batatorita de mii de romani. Primul consult a fost la clinica privata a unui medic care este seful unei sectii dintr-un spital de stat cunoscut. Operatia a avut loc la spitalul de stat. Post-operator, ultimul consult a fost tot la clinica privata a medicului care m-a operat. Am platit peste tot. Si la clinica lui si la spitalul de stat.
Acum 3 ani, in pandemie, m-am operat de altceva, tot la o clinica privata, in Bucuresti. Aceleasi preturi ca la Viena, servicii ireprosabile, medici exceptionali. Inainte de operatie, testul Covid obligatoriu l-am facut la privat, desi puteam sa-l fac la stat, gratis, dar eram pe o lista de asteptare. Programarea era la ''Sfantu...Asteapta''. Am cumparat ... timpul, ca sa-mi rezolv problema mai repede. Vi se pare cunoscut scenariul?
Zilele acestea, medicul Cirstoiu va da explicatii pentru munca lui. O parte la stat, o parte la privat. Dar eu am niste intrebari.
1. Era mai bine daca nu deschidea clinica privata si dupa 8 ore, rupea usa, conform contractului de munca, iar bolnavii de cancer osos asteptau cu lunile sa fie consultati si apoi operati dupa alte cateva luni, cand le venea randul? Ca doar medicul nu e robot si are drepturi de munca legale.
2. Cum e mai bine: un medic bun sa opereze cat mai mult in spitalul de stat ca sa nu ia bani pacientilor si consultatiile ante/ post operator sa le faca intr-un cabinet privat sau sa lucreze 8 ore la spitalul de stat si dupa aceea sa-si vada de viata lui, iar pacientii sa stea la rand pana le vine acru in gura si, eventual, ii asteapta popa pentru ultimul ''consult'', cu pomana inclusa?
3. Medicul Cirstoiu, pe care nu am avut onorarea sa-l cunosc, s-a oferit sa-si ofere timpul liber si pregatirea, contracost, extra job, unor oameni cu probleme medicale urgente, care au primit servicii medicale corecte. Ce rasplata, ce recunostinta, ce respect?
In opinia mea, oameni fara caracter vor ca totul sa fie moca, atat la stat cat si la privat. Apoi se vaita ca in Romania nu sunt medici buni si se intreaba de ce pleaca din tara, acolo unde li se recunoaste valoarea si competenta profesionala, pe bani infinit mai multi. Medicul Cirstoiu, cred ca atunci cand a depus juramantul lui Hipocrate a jurat sa trateze pacientii profesionist, nu sa fie sluga lor, zi si noapte. In timpul lor liber, nu cred ca medicii sunt obligati sa trateze gratis pacientii.
Dragi antreprenori, distinsi apartinatori ai mediului privat. Ne meritam soarta! Am mai spus-o... Miscam economia, ''tratam'' democratia cu respect, dar ne lasam umiliti de nostalgicii comunisti, obisnuiti sa primeasca totul gratis, in numele statului si al egalitatii. Gresit! Intr-o economie de piata nu mai suntem egali! Dupa parerea mea, medicul Cirstoiu, lasand la o parte profesia de la stat, este ca si mine, un antreprenor. Este ca si voi, cei care ati muncit peste program, ca sa castigati mai mult. Este ca cei care au invatat mai mult, ca sa-si permita mai mult. Sigur nu este un om perfect, dar, in niciun caz, nu este un impostor.
Acum, cand medicul respectiv lupta pentru Bucuresti, tot mediul privat l-a lasat cu ochii in soare. Ca si cum noi, toti antreprenorii, suntem fara pacat. Lasitatea este una din caracteristicile umane, alaturi de frica. Oare, atata pot, cei care misca economia Romaniei? Vreti sa ne reprezinte interesele bugetarii, care se bazeaza pe munca noastra? Unde e vocea patronatelor, a confederatiilor, a asociatiilor profesionale, care se bat cu pumnul in piept ca lupta pentru o economie de piata libera? Unde este unitatea mediului privat? Oare, a existat vreodata?
Faptul ca nu reactionam la astfel de denigrari mi se pare incalificabil. Cum vreti sa fim respectati, daca nu avem o minima demnitate? Ne lasam improscati de oameni invidiosi, vesnic nemultumiti, care nu inteleg ca timpul nostru liber, educatia si munca noastra trebuie rasplatite. Daca noi nu ne aparam si nu ne respectam intre noi, chiar nu meritam sa fim respectati de altii!
Dragos Dragoteanu
Certified International Property Specialist
